(„Nu suntem melci. Sau suntem?” de Marilena Dumitrescu, „12 dramaturgi români”, „O poveste de la capătul lumii” de Ştefan Caraman, Editura Tritonic, Colecţia CORTINA, 2023)
De curând, Editura Tritonic în parteneriat cu Filiala Bucureşti-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor a inaugurat o colecţe dedicată teatrului contemporan românesc şi intitulată Cortina.
În condiţiile în care regia de teatru pare să penduleze preponderent în marii clasici şi dramatizări ale literaturii noi, mi se pare absolut lădabilă publicarea piesei de teatru, fie în format volum de autor, fie ca antologie. Până acum, în această colecţie au apărut trei titluri: „Nu suntem melci. Sau suntem?” de Marilena Dumitrescu, „O poveste de la capătul lumii” de Ştefan Caraman şi antologia „12 dramaturgi români”, aceasta din urmă fiind abia a doua de acest fel după 1989, prima văzând lumina tiparului acum 25 de ani.
Ca şi poezia, dramaturgia nu este un gen de literatură foarte popular, aş zice dimpotrivă. Mai curând se încadrează în categoria de nişă, a textelor de specialitate. Iar dacă mai luăm în calcul că piesa de teatru se împlineşte cu adevărat abia în viziunea unui regizor, pe o scenă, lucrurile devin şi mai complicate.
Fără a-şi propune să reflecte integral fenomenul dramaturgiei contemporane autohtone, Colecţia Cortina este o valoroasă şi radiografie „la zi” a peisajului literar dramatic şi implicit teatral. Căci majoritatea textelor publicate au trecut şi proba publicului din sălile de spectacol, în ţară şi nu numai.
Într-o paletă stilistică diversă, vădind deopotrivă talent şi personalitate, piesele de teatru selectate izbutesc să ne propună o captivantă aventură a tipologiilor umane surprinse în situaţii mai mult sau mai puţin realiste în care îşi fac loc fantezia şi absurdul, comicul şi hilarul, metafora şi cinismul. Cu alte cuvinte, un seducător periplu printre măşti şi un fertil sondaj în zăcământul inepuizabil al surselor de inspiraţie.
În final, în permit şi manifestarea unei preferinţe subiective (cum altfel?) pentru dramaturgia lui Ştefan Caraman. Recomand oricărui director de teatru „O poveste de la capătul lumii”, o istorie tandră, emoţionantă, perfect echilibrată tragicomic, cu forţă, prospeţime şi dimensiune în plan artistic şi uman.
Acta est fabula 