Şi îngerul chiar a venit

(„Îngerul pantofilor” după un text de Giovanna Zoboli, regia Ştefania Maftei, Teatrul Coquette, Bucureşti)

ingerul1

De pe scenă ni se spune cu glas cald, liniştitor, o poveste. O poveste pilduitoare, înduioşătoare şi sinceră. În casa onorabilă, sobră şi aseptică a Regelui Pantofilor a poposit un înger, strălucitor şi sfidător de desculţ. Fiul celui care încalţă lumea întreagă cu pantofi de tot felul, l-a văzut şi, deşi nu au schimbat nicio vorbă, s-au înţeles. Pentru că uneori trebuie pur şi simplu să laşi miracolul să se înfăptuiască.

Textul scris de Giovanna Zoboli este un imn al iubirii, compasiunii şi solidarităţii umane. Închis în casa lui, în existenţa lui comme il faut, educat conform normelor (de fapt prejudecăţilor) impuse de statutul social, Simon va experimenta empatia, îl va descoperi pe Celălalt, cel desculţ dar strălucitor, Străinul, întâmplarea inexplicabilă, şi va înţelege de ce până la acel moment porumbeii nu îşi făcuseră cuib pe balconul casei lor.

Dana Voicu a ales o partitură deloc simplă care îi oferă prilejul de a-şi da măsura talentului şi a sensibilităţii. Împreună cu regizoarea Ştefania Maftei şi semnatarul scenografiei Daniel Divrician, au creat un sentiment de intimitate şi în acelaşi timp de siguranţă, un ambient spectacular în care emoţia e ingenios transmisă. Asemenea basmelor rostite sub bradul împodobit în seara de Ajun, „Îngerul pantofiloer” e o istorie ce ne învăluie treptat – copii şi adulţi în egală măsură – şi ne face bine.

ingeru

Stăpânind valoarea tonurilor a nuanţelor şi nepierzând nicio clipă din vedere adevărul interpretării, claritatea rostirii şi constanţa ritmului, Dana Voicu izbuteşte să ofere publicului o vindecătoare terapie, o evadare din tumult, din realitatea agresivă care ne bruiază şi ne condamnă la rătăcire.

„Îngerul pantofilor” e totodată o grea încercare şi o provocare la fel de solicitantă de a transporta micii spectatori din mediul virtual, artificial dar atrăgător, în cel aproape nemijlocit al contactului cu un erou de vârsta lor care nu e programat să învingă tot, ci să se descopere pe sine şi frumuseţea lumii din jur.

Minunat proiect, remarcabilă iniţiativă! Felicitări se cuvin şi Teatrului Coquette, instituţia care a avut curajul să-i asigure Îngerului o pistă de aterizare. Acest spectacol are ceva din esenţa magică a poveştilor spuse şoptit în adăposturile antiaeriene, istorii cu har care construiesc deasupra capetelor noastre cetăţi de apărare, ferestre către cer.

Un gând despre „Şi îngerul chiar a venit”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s