(„TOC TOC” de Laurent Baffie, regia Ricard Reguant, Teatrul Avangardia, Bucureşti)
Orice ne face mai speciali ne şi ţine captivi. O tulburare obsesiv compulsivă (TOC) e un fel de tic irepresibil, însă unul care ajunge să definească o anume personalitate umană. Şase personaje (până la final se vor dovedi cinci cu adevărat suferinde) sunt nevoite să aştepte împreună în aceeaşi încăpere, sosirea medicului care le-ar putea „rezolva” sau măcar ameliora „problema”.
Necesitatea, impusă de împrejurări, de a se suporta unii pe ceilalţi, îi aduce în situaţia de a se cunoaşte mai bine şi, în cele din urmă de a se îngădui. Învăţând să se concentreze pe problema unui seamăn şi pe dorinţa ca acesta să reuşească în provocarea de a scăpa de propria obsesie mentală, fiecare, pe rând şi pentru – e adevărat – puţin timp, se eliberează de complexe şi se descătuşează. Dincolo de hazul nebun, „TOC TOC” are şi o morală: generozitatea, atenţia faţă de nevoile aproapelui, deblochează, favorizează evadarea din propria captivitate.
Mihai Sandu Gruia, Silviu Biriş, Andreea Samson, Andreea Mateiu, Doina Antohi, Daniel Burcea plus Andrei Mateiu într-un rol surprinzător susţin convingător un veritabil maraton artistic.
Şi de această dată, Ricard Reguant a construit un spectacol-şcoală, bazat pe consecvenţă în joc, ritm în execuţie, sinceritate şi farmec în interpretare. O mostră de divertisment autentic şi de calitate, foarte pe gustul publicului.
Poantele îşi ating ţinta, improvizaţia se manifestă cu măsură iar personajele ni se dezvăluie treptat. Evident, adevărata vedetă a producţiei este textul cu multe răsturnări de situaţie şi un savuros suspans.
Altfel spus, „TOC TOC” e cel mai agreabil mod de a petrece o după-amiază sau o seară alături de prieteni vechi. Cu cât grupul e mai mare cu atât atmosfera e mai veselă.
Acta est fabula 